Despre dor

CE E DORUL?

Noica il descrie in felul urmator:

“Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei; … te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet”.

Acestea ne-au mai ramas de la o somitate numita Bartolomeu Anania si ecoul predicilor care se aude tot mai slab in zilele noastre…

PV

Ce este o comunitate Amish?

comunitatea amish download ppt

Amish sunt de origine europeana, provenind, in majoritate, din Germania si Elvetia, unde erau persecutati religios. Alaturi de mennoniti si hutteri, sunt reprezentanti ai unor grupari religioase care au aparut in Europa in secolul XVI.

Contemporane cu Luther, aceste grupari nu sunt adepte ale botezului copiilor,
considerand ca este mai potrivit la maturitate, propavaduiesc nonviolenta si aplica “la
litera” Biblia. Au ales să traiască fără nici un fel de tehnologie sau lucruri tehnice, din
motive religioase. Nici măcar nasturi nu au. Consideră cusutul ca fiind un lucru tehnic.
Au eliminat toate aceste inovatii din viata lor. Refuza orice se poate, se lipsesc de lucruri
fara de care poti trai linistit. Ei refuza chiar si sitemul de ocrotire sociala, nu participă la
serviciile militare, deoarece considera ca este “lipsit de maturitate” sa te lasi ajutat de stat.
Au reguli nescrise in ceea ce priveste imbracamintea, comportamentul si folosirea
tehnologiei. Modul de a se îmbrăca este supus de asemenea unor reguli stricte, bărbaţii se
îmbracă în alb şi negru, cămaşă albă şi vestă neagră, pe cap purtând pălărie neagră pe
care nu trebuie să o îndoaie.

Femeile de-asemenea poartă îmbrăcăminte specifică, până la pământ, fără culori ţipătoare. Ele nu au voie sa imbrace rochii cu nasturi, pentru ca sunt considerati “provocatori”, acestia fiind inlocuiti cu agrafe sau sireturi.

O palarie sau o boneta pe cap este obligatorie. Tinuta lor, atat a barbatilor, cat si a femeilor, este una
demna, plina de mandrie.

Religia si modernitatea in societatea de astazi par a fi net delimitate. Religia nu
mai este o obligatie. Devine laicizata, tinand de propriile pareri, conceptii, si fiind inclusa
in privat. La amish totul porneste de la religie si intreaga viata si activitate a acestora
urmareste cultul lor religios. Religia lor este crestina anabaptista, conform Wikipedia.
Religia este considerată prea sacră pentru a fi abordată la şcoală, ea fiind lăsată în grija
părinţilor acasă. Nu vor sa cunoasca alte forme de abordare si practicare a muncii. Amish
sunt grupati in comunitati pe care ei insisi doresc sa le pastreze reduse pentru a evita
problema autonomiei. Altfel apare riscul fragmentarii, riscul de a se schimba si a adopta o
alta politica de viata. O comunitate sau ferma grupeaza aproximativ 35-40 de familii
(aproximativ 250-300 de persoane). Ei sunt convinsi ca a trai intr-un spatiu geografic
restrans favorizeaza coeziunea grupului. La fiecare ferma traiesc la un loc patru sau cinci
generatii, de la stranepoti la strabunici. Fiecare cuplu are, in medie, cam zece copii.
Izolati de lume, comunitatea lor a starnit curiozitate. Dar ei au facut tot posibilul sa nu
devina un caz permanent analizat, in vizorul public pentru ca asta ar insemna
introducerea in cadrul proprii comunitati al elementelor pe care ei le refuza. Un membru
Amish s-ar integra foarte greu, daca nu deloc, in viata tumultoasa si alerta a unui oras din
ziua de azi, inconjurat fiind de mentalitatile moderniste si total libertine ale majoritatii.

Lumea noastra este net diferentiata de a lor. Suntem noi si ei. Ei sunt cei diferiti,
separati, anormali, inapoiati. Ei sunt cei care nu vor sa stie si sa nu riste. De fapt, riscul de
care ei se tem atat de mult este din ce in ce mai accentuat in societatea noastra. Traim
intr-o societate in care comunicam mult, dar ne intalnim rar, dupa cum spunea Philippe
Breton. Legaturile nu mai sunt atat de stranse, suntem individualisti, ne urmarim propriu
scop si ne intoarcem la “radacini” doar atunci cand ajungem intr-o situatie “criza”. Riscul
dezbinarii acestei armonii ni l-am asumat cu totii acceptam in viata noastra tot felul de
inovatii, de la electocasnice, telefoane mobile si calculatoare.

Interiorul locuintelor este foarte colorat, peretii sunt adesea pictati in culori vii.
Aspectul este rustic, simplu, iar lemnul se afla la mare cinste. Saltelele sunt umplute cu
paie care, conform unei reguli ce nu poate fi incalcata, trebuie schimbate de doua ori pe
an. Activitatile lor sunt, in esenta, legate de artizanat sau de agricultura. Uneltele arhaice,
dar manuite cu fermitate, rigoare, curaj, obisnuinta, rabdare le permit sa obtina rezultate
excelente. Amish refuza sa beneficieze de curent electric, pentru ca acest lucru ar
insemna o usa deschisa intre ei si lumea moderna, lumea imaginilor, a sunetelor, a
facilitatilor… Si-l “fabrica” singuri insa, doar pentru uz propriu, din gaz si kerosen. Ei
continua sa lucreze pamantul cu plugul si grapa trase de cai. Pentru spatiul traditional
romanesc nu pare un caz socant. Exista zone rurale in care te poti simti ca intr-o societate
amish, rupt de rumoarea lumii moderne. Este dificil insa pentru ceilalti sa se adapteze la
acest mediu. O data ce cunosti aspecte ale modernitati si te familiarizezi cu ele iti vine
greu sa te desprinzi de acestea. Un copil al zilelor de astazi si-ar imagina cu greu o astfel
de viata daca nu ar avea posibilitatea sa vada filme specifice sau daca nu ar avea o

bunicuta la tara. Bunicii nostrii si-au desfasurat existenta intr-un mod asemanator, procesul mecanizarii introducandu-se mult mai greu in societatea romaneasca. Au acceptat insa modernizarea, desi este un lucru curios pentru ei.

Imaginea pe care ne-am creat-o cu totii despre aceasta societate vine din
ecranizarile despre viata lor sau din informatiile primite prin mass-media. Filmul “The
Village”- “Satul” sugereaza frica de nou a amishilor. Ceea ce ii leaga pe locuitorii satului
este frica. Sunt strans uniti pentru ca intreaga comunitate sa fie in siguranta si sa se auto-
protejeze de frica. Batranii satului au facut alegerea de a trai, a co-exista cu pericolul din
afara. Au ales sa traiasca izolat, sa se rupa de restul lumii intr-un mod deliberat. Nu
putem ignora teama. In viata de zi cu zi, din societatea moderna, traim cu teama. Teama
si incertitudinea pentru copii de indata ce pleaca din casa spre scoala. Si nu numai. La
orice colt poate aparea un pericol. Frica ne inconjoara din ce in ce mai mult, desi
societatea contemporana refuza sa accepte acest lucru.

Progresul stiintific are numeroase riscuri pentru cei ce traiesc in lumea de astazi.
Tinerii sunt atrasi de noul mediu, mult mai tehnic si mai abstract. Totul de intampla la o
viteza mult mai mare, iar adrenalina este intretinuta prin practici din ce in ce mai riscante.
Telefonul mobil, spre exemplu, nu mai este o noutate. Acum tinerii cauta i-phone-ul. Nu
mai e destul de incitant sa vezi la televizor actiune si aventura, ci se practica bunjee-
jumping, curse cu masini in centru orasului, ATV-uri cu mare viteza printre masini etc.
Ne intrebam cu totii unde va ajunge stiinta. Si care va mai fi raportul nostru cu familia,
grupul social din care facem parte, apropiatii noastri. Reactia individului la cultura de
masa este uniformizanta. Nu ne mai putem intoarce la simplitate. Amish foloseste un

discurs de enclava in limbaj sociologic. Se manifesta impotriva riscurilor “catastrofale”,

care marcheaza comunitatea pe termen lung. Ei resping concepul de Gesselschaft
(societate), deoarece se caracterizeaza prin solitudine si individualism, si isi mentin
credinta inGemeinscha ft (comunitate), deoarece intretine o legatura stransa intre
membrii si se caracterizeaza prin solidaritate. Viata lor este guvernata de reguli carora li
se supun de la nastere si pana la moarte. Accentul este pus pe simplitate – trebuie sa-l aiba
pe Iisus alaturi de ei, in viata de zi cu zi, tot timpul.

Si totusi, exista un “dar” si in comunitatea lor. Refuzand noile tehnologii si
tratamente medicale, in cadrul comunitatii au aparut cazuri de boli genetice, precum copii
nascuti cu malformatii. Ei nu practica nicio forma de control medical la nastere si sunt
impotriva avortului. In domeniul educational, tinerii amish isi contruiesc cunostiintele de
baza in familie, scoala adunand un grup de elevi. Scoala nu este obligatorie pentu copii
sub 14 ani. Scolile intaresc valorile comunitatii Amish si ii protejeaza pe copii in fata
ideilor culturii moderne.

Amish poate fi numit fenomen social, iar sociologii care au analizat cazul acestora
par sa nu le mai dea acestora viata lunga. Societatea americana, de care se afla foarte
aproape geografic le pot influenta amishilor viata, oferindu-le noi modalitati de
comportament si invadand tot mai des spatiul lor.

Libertatea de a alege nu este caracteristica doar societatii noastre. Dupa regulile
pe care le respecta am putea spune ca totul este foarte strict. Pana la varsta de 16 ani
tinerii nu isi aleg religia, consideramdu-se ca nu sunt capabili sa ia o astfel de decizie
pana la acel moment. La acel moment ei au dreptul sa aleaga o viata in afara amishilor, in
spatiul modern, desi multe voci sustin ca ei sunt indoctrinati intr-un fel sau altul sa
ramana la aceasta religie.

fragment din “Comunitatea Amish- frica de nou sau comportament deviant?“

Facultatea de Teologie Ortodoxa- Cluj, anul 4 TP

Informatii utile

în 23 iunie- examen, licenta scris

În 27 iunie-licenta- sustinere orala

4 iulie- jurământul… scz mărturisirea

11-16 iulie- inscrierea la master

21 iulie- rezultatele admiterii la master

21-26 iulie- confirmarea locurilor

27 iulie- rezultate finale…

Doamne ajută și spor în toate!

 

PV

Colose, valoros sit arheologic

Colose, orasul uitat

Candva un oras infloritor aflat pe valea fertila a raului Lycos, orasul Colose este in prezent aproape dat uitarii. In afara importantei biblice, situl anticului Colose, astazi un “morman” de pamant, este vizitat rareori.

Colose – istorie si localizare

Colose se afla in Turcia, in apropierea raului Lycus (in prezent Aksu Cay), cel mai important afluent al raului Meander. Asezat in regiunea frigiana a Asiei Mici, orasul se afla la aproximativ 190 km este de Efes. In timpul sec. 5-4 i.Hr. Colose a fost un oras mare si prosper. In acea vreme orasul cel mai influent din valea raului Lycos, Colose avea sa fie ulterior devansat in timpul perioadelor elenistica si romana de catre orasele vecine Laodiceea si Ierapole. Industria textila a inflorit in aceasta regiune, mai ales datorita caliotatii superioare a lanii produse aici.

Colose

Prosperitatea economica a orasului a fost avantajata de pozitia strategica a orasului, aflat pe ruta principala dintre coasta Marii Egee si Eufrat. Asemenea Laodiceei si Ierapolei, Colose a avut de suferit din cauza unor cutremure de pamant care au avut loc in Valea Lycusului in anii 60 d.Hr. Din secolul al IX -lea asezarea a fost abandonata, locuitorii mutandu-se in orasul aflat in apropiere, Chone (astazi Honaz).

Orasul Colose in Noul Testament

Ne amintim de orasul Colose in principal deoarece una dintre Epistolele Noului Testament este adresata “Sfintilor si credinciosilor frati intru Hristos, care sunt in Colose” (Col 1:2). In afara acestei singure referinte, orasul Colose nu mai apare in Noul Testament. Epistola catre Coloseni apartine Sfantului Apostol Pavel, chiar daca unii biblisti au contestat autenticitatea acesteia, afirmand ca a fost scrisa de catre un ucenic anonim al Apostolului.

Colose, un oras aprope uitat

Sfantul Apostol Pavel nu vizitase crestinii din Laodiceea inainte de a scrie epistola. In Coloseni 2:1 crestinii din Laodiceea sunt mentionati ca numarandu-se printre cei care nu-l vazusera inca pe Pavel. Intemeietorul Bisericii din Colose a fost Epafras, care a slujit nu numai comunitatea din Colose, ci si pe cele din Laodiceea si Ierapole (Col. 4:13). Potrivit Col. 4:9, sclavul Onisim era de asemenea din Colose. In legatura cu fuga acestul sclav, Pavel ii scrie lui Filimon, stapanul acestuia, care trebuie sa fi trait in Colose, informandu-l asupra intoarcerii lui Onisim, spunnadu-i de asemenea lui Filimonsa-l treateze pe acestea ca pe un frate in Hristos. Scrisoarea catre Filimon este adresata nu doar acestui destinatar, cat intregii biserici care se aduna in casa sa din Colose.

Colose – vestigii si monumente

Situl orasului Colose a fost descoperit in 1835 de catre W.J. Hamilton, in prezent fiind in asteptarea unor sapaturilor arheologice mai ample. Vizitatorii pot fi dezamagiti deoarece nu au fost scose la lumina numeroase vestigii. Pe partdea sudica a raului este locul pe care se afla anticu; acropolis al orasului Colose. Se pot observa ruinele unor cladiri precum si fragmente dintr-un zid de aparare. Din varful dealului – ce poate fi urcat cu usurinta – este ni se ofera o frumoasa imagine de ansambu asupra intregii vai. Urcand pe cursul superior al raului, intalnim necropola orasului, unde au fost descoperite cateva morminte cu lespezi orizontale.

Colose, un oras aprope uitat

La ruinele orasului Colose se poate ajunge, urmand autostrada 320 din Denizli catre Dinar. Dupa aproximativ 19 km din Denizli, se vireaza la dreapta pe ruta catre Honaz. Dupa inca 6 km , se vireaza la stanga. Locul anticului Colose se gaseste pe partea dreapta, la o distanta de aproximativ 10 km.