Istoria romană se împarte practic în două perioade mari ce durează fiecare cca.500 de ani:
1. epoca republicană – 508 –27 îen
2. epoca imperială – 27 î.Chr. – 480 en,
2.1. faza romană târzie şi paleocreştină – 293-480 en.
Cele două mari perioade , esenţiale în istoria romană sunt precedate de desfăşurarea civilizaţiei etrusce în Italia centrală începând cu secolul VIII şi de perioada regalităţii – 753-508 îen, perioada celor 7 regi etrusci , care debutează cu întemeierea legendară a Romei.Romanii numărau anii începând cu anul de întemeiere a Romei 753 îen.
De aceea înainte de a analiza structurile politice , economice şi culturale ale Romei vom cunoaşte mai pe larg civilizaţia etruscă , o civilizaţie puţin explorată apărându-şi încă tainele .

ETRUSCII

După Herodot ,
• etruscii sunt o populaţie de origine asiatică
• care s-a instalat în Italia centrală în cursul secolului VIII î.Chr.
• într-o zonă locuită de un conglomerat de triburi paleoitalice care vorbeau o limbă indo-europeană (latini,umbri,sabini) şi trăiau în prima epocă a fierului .
• Etruscii înşişi se numeau RASNA sau RASENA
• iar grecii îi numeau tirenieni.
• Romanii sunt cei care le-au dat numele de etrusci sau tusci.

• au dezvoltat în Italia centrală o civilizaţie urbană avansată
• caracterizată de existenţa formaţiunilor politice de tipul statelor – cetăţi independente care se uneau în caz de pericol sub conducerea unui oraş stat mai important formând confederaţii războinice
• aveau guvernământ iniţial monarhic apoi republican şi aristocratic.
• Printre oraşele fondate de etruscii se numără Arezzo, Florenţa, Veii şi Roma.
Civilizaţia etruscă se împarte cronologic în trei etape :
• arhaică – sec.VIII –V îen
• clasică – sec.V – 323 îen
• elenistică – 323 –31 îen.
Începând cu perioada clasică Etruria este anexată Imperiului Roman ; în sec. I î.Chr. era complet latinizată .
Despre modul de viaţă etrusc şi despre cultura materială cele mai multe informaţii sunt furnizate de mormintele hipogeee cu inventare bogate de obiecte artizanale din metale preţioase ; acestea sunt de asemenea decorate cu fresce care au ca temă viaţa cotidiană constituinduţse în adevărate izvoare documentare.
• Etruscii cunoşteau şi foloseau scrierea bazată pe alfabetul grecesc dar au lăsat puţine documente scrise , astăzi majoritatea fiind descifrate .
• Pliniu, Herodot şi Dionysos din Halicarnas ne-au lăsat unele date despre acest popor insistând pe originea lor orientală.
• Donald Strong , director în 1963 al Departamentului de antichităţi greco-romane de la British Museum spunea în cartea sa ,,Popoare uitate ale lumii antice, civilizaţii ale misterului’’ că etruscii sunt ,,poporul care a locuit în Italia centrală pe vremea grecilor şi romanilor ; el aparţine deci istoriei dar n-a lăsat în urma sa o istorie’’ – subliniind lipsa de informaţii documentare.

• Etruscii erau foarte buni navigatori şi negustori; făceau comerţ cu metal şi produse agricole .
• Erau însă şi piraţi de temut astfel că izvoarele greceşti vorbesc despre primejdia pe care o reprezentau pentru navigatorii elini.

• În viaţa publică etruscă rolul cel mai important l-a jucat religia şi ritualul
• Zeul principal al etruscilor era VOLTUMNA SAU VOLTUMNUS , divinitate complexă , războinică şi monstruoasă.
• Principalele zeităţi sunt asemănătoare cu cele ale Greciei fiind însă organizate în triade sacre
• Cea mai cunoscută este triada TIN – CUPRA- MINERVA corespunzând lui ZEUS – HERA- ATENA .
• Mai aveau o zeiţă UNI asimilată Junonei romane ,
• Menerva – Minerva romană.
• Panteonul olimpian grecesc este de asemenea prezent prin existenţa zeilor MARIS – MARTE , TURAN-AFRODITA –VENERA, TURMS –MERCUR –HERMES, APLU –APOLLO , ARTUMES – ARTEMIS , SETHLANS –HEPHAISOTS –VULCAN.

• Seneca spune că etruscii erau neîntrecuţi în arta diviniţaiei reprezentată de prezenţa preoţilor haruspici care ghiceau viitorul în desenul ficatului animalului sacrificat (FICATUL DE BRONZ DE LA PIACENZA – împărţit în zone care poartă nume de zei şi zeiţe.
• De asemenea posedau o serie de tehnici mantice de invocare a elementelor nefaste şi de îmbunare lor.
• Clasa sacerdotală a etruscilor iniţiaţi în doctrinele magice constituia un grup puternic care influenţa viaţa publică în mod substanţial prin prezicerile pe care le făceau.
• Etruscii au un ansamblu complex de credinţe privitoare la viaţa de apoi ilustrate de scenele din mormintele hipogee prin scene de pedeapsă post-mortem şi monştrii demoni ca de ex. CHARUM – zeu psihopomp ,VAUTH

URBANISTICA
Oraşul etrusc era un oraş de plan regulat , cu o schemă stradală ortogonală care pornea dintr-un centru unic şi sacru , denumit TEMPLUM şi care era consacrat ritual ( răscruce de drumuri).Oraşul era împărţit în patru parţi de două artere principale pe axa nord-sud, est-vest denumite CARDO şi DECUMANUS .
• Acest tip de oraş a fost preluat şi dezvoltat de romani.
• Existau de asemenea o serie de interdicţii privind incinta oraşului şi accesul în oraş –incintă sacră , consacrată unui zeu , pe care se pare că le-au preluat şi romanii.
• Existau interdicţii rituale privind intrarea în oraş –nu se intra în oraş înarmat sau nepurificat ( spălări rituale ).
• Oraşele etrusce erau amplasate pe înălţimi , aveau ziduri de apărare din calcar sau tuf vulcanic , aveau porţi monumentale , cu deschideri în arc :Volterra – Porta del’Arco iar la Perugia –Porta Marteia sau Porta Augusta. Aveau sisteme de canalizare şi se făceau lucrări hidraulice de asanare a mlaştinilor cu ajutorul canalelor de deviaţie.

ARHITECTURA
• Folosea sistemele de boltire şi arce , tradiţie tehnică de origine orientală, necunoscută de greci dar preluată şi perfecţionată de romani .
• Dintre programele arhitecturale cele mai importante reţinem locuinţa, templul şi construcţia funerară –mormântul.

LOCUINŢA
• reflectă gustul pentru fast şi confort regăsibil de altfel şi în modul de organizare şi dotare a construcţiei funerare care imită în bună măsură locuinţa viilor.
• Era de formă dreptunghiulară cu încăperile (CUBICULAE) dispuse în jurul unei curţi interioare (ATRIUM) care era acoperită şi avea la mijloc un bazin de colectare a apei de ploaie (IMPLUVIUM) care se scurgea printr-o deschizătură practicată în acoperiş (COMPLUVIUM).
• Camerele aveau diferite funcţionalităţi legate de intimitatea vieţii de familie , de primirea oaspeţilor , de desfăşurarea unor activităţi economice – depozitare alimente, prepararea hranei. Între ele cea mai importantă era considerată camera pentru recepţii denumită TABLINIUM.
Acesta este în mare şi modelul de locuinţă romană – locuinţa cu atrium.

TEMPLUL
• Constituie o arie sacră , determinată de un dreptunghi sau pătrat.Era acoperit în două pante (ape) cu în velitori de ceramică (olane).
• Planul este determinat de organizarea principalelor zeităţi în triade .Astfel partea cea mai importantă a templului – CELLA – era tripartită fiind consacrată triadei TIN-CUPRA –MINERVA.Cella tripartită mai poartă şi numele de POSTICA.
• În faţa cellei se dezvoltă un portic –şiruri de coloane – DENUMIT antica .
• Templul este construit pe un podium înalt ca materiale fiind folosite lemnul,piatra sau ceramica pentru decor şi învelitori.
Ex.TEMPLUL LUI JUPITER CAPITOLINUL del a Roma.

MORMÂNTUL

• Este construcţia cea mai bine documentaă prin descoperirile arheologice făcute în zona fostei Etrurii – la Tarquinia , Cerveteri, Tusculum,Veii,Caere etc.
• Mormintele erau săpate în stâncă – rupestre sau hipogee.
• Planul era asemănător cu cel al locuinţei în speţă construcţia funerară căutând să redea cât mai amulte elemente familiare vieţii pământene.
• Deasupra mormintelor erau practicate construcţii de formă conică –tumuli construitţi din piatră sau tuf vulcanic.
• În interior mormântul era împodobit cu fresce
• dotate cu elemente de mobiliere – paturi funerare săpate în stâncă , scaune ,bănci ,fotolii cu spătar , taburete pentru picioare .Cuprindeau de asemnea obiecte de uz , arme şi ustensile de tot felul.
• Spaţiul interior era împărţit de pereţi , care aveau sugerate uşi şi ferestre.
• Urna cinerară era depusă în mormânt şi avea forma unei colibe cu stâlpi de lemn .
• Defuncţii mai erau depuşi şi în SARCOFAGE – lucrate cu multă artă ;capacul era lucrat sculptural şi reprezenta pe defunct sau perechi de decedaţi –soţul şi soţia în poziţia participanţilor la ospăţul funerar , întinşi pe patul de ospăţ denumit CLINIUM .)Volterra.

• Este remarcabil realismul portretelor .
• Pereţii sarcofagelor sunt decoraţi cu reliefuri reprezentând episoade mitologice, scene din mitologia greacă , scene de luptă ori scene din călătoria subpământeană , una dintemele preferate ale etruscilor.
• Vanth şi Carum , cele două reprezentări demonice apar pe urnele cinerare.

ARTA ETRUSCĂ

• Mărturiile de artă etruscă provin din sanctuare dar mai ales din necropole.
• Cu toate acestea cercetările recente au scos ala iveală locuinţe arhaice care atestă că arta etruscă nu avea tangenţe numai cu sfera religioasă precum o dovedesc ofrandele din morminte destinate uzului curent al defunctului .
• trăsătură interesantă a artei etrusce şi totodată un paradox al ei este faptul că aceasta servea unor scopuri private sau religioase.
• Clienţii bogaţi şi rafinaţi cărora le erau destinate bijuteriile , vasele decorate cu un gust deosebit de rafinat şi aristocratic , în contrast cu alte popoare ale antichităţii nu sunt interesaţi de glorificarea evenimentelor istorice la care luau parte.
• Se pare că funcţia primară a artei etrusce era una strict utilitară , pentru nevoile luxului vieţii cotidiene şi a vieţii de dincolo.
• Dată fiind credinţa profundă a etruscilor în viaţa de apoi , arta lor a îndeplinit necesităţi funerare dar şi religioase şi practice.
• Nu ni s-a transmis niciun nume de artist etrusc .
• Se pare că în Etruria nu au existat şcoli artistice ci ateliere meşteşugăreşti.
• Gama meşteşugurilor analizabile prin descoperirile din morminte este impresionantă.
• Lucrau în materiale diverse – piatră , bronz , metale preţioase, argilă – teracote.

PODOABELE
• Perfecţiunea atinsă de arta etruscă este cel mai bine ilustrată prin podoabe .
• Aurarii foloseau tehnici simple – obţinerea reliefului prin batere cu ciocanul ( au repousse) până la tehnicile rafinate ale ale gravurii, filigranului.
• extraordinară bunăstare reflectă mormintele bogate în podoabe de aur, argint şi chihlimbar care reprezintă în acelaşi timp gustul clasei aristocratice: fibule, brăţări ,inele şi medalioane .
• Etruscii prelucrau osul şi fildeşul din care confecţionau cupe, cutii pentru farduri , piepteni ,figurien umane.

SCULPTURA ÎN PIATRĂ
• Nu a fost preferată de etrusci.
• În consecinţă sculpturile în piatră sunt adeseori primitive , grosolane în contrast evident cu rafinamentul tehnic al obiectelor din alte materiale.
• Marmura a fost rareori folosită.
• Dat fiind faptul că folosirea pietrei în oraşele etrusce era asociată mormintelor şi ritualurilor funerare şi cultului morţilor dimensiunile acestor sculpturi erau mici.
• Sculptura în piatră nu este menită să fie văzută ci ea rămâne ascunsă în camerele mormintelor.
• Mai foloseşte şi ca piatră comemorativă ; la Vulci ,Orvieto şi Chiusi
• coridorul mormântului –dromos , uşa mormântului şi movila mormântului –tumulus , erau decorate , păzite ori protejate magic de o statuie, stelă ori însemn de mormânt – cippus/păzitori de morminte

Sarcofagele din piatră ,
• însemnele de mormânt
• urnele cinerare erau deocrate cu reliefuri care reprezentau pe defunct în profil participând la banchete ,vânători sau dansuri ce amintesc de activităţile din viaţa pământeană.
• Prezenţa zeilor etrusci ai morţii – Carun,Vanth şi Furiile ne arată că acestea erau scene simbolice.
Majoritatea acestora era producţie de serie , în ateliere specializate.

TERACOTA
• Era un material adecvat atelierelor etrusce – gustul clientului şi scopul pentru care era utilizat.Lutul putea fi rapid prelucrat , modelele repetate în serie iar suprafeţele viu colorate permiteau o gamă largă de expresii decorative .
• Sculpturile în teracota au fost preferate celor din piatră pentru monumentele funerare , figuri votive şi portrete .
• Sculptura în teracota este renumită pentru cele două sarcofage descoperite la Cerveteri , aflate astăzi la Luvru.(Seianti –numele inscripţionat).
• Au fost create şi urne cinerare în teracota , în formă umană, cu capacul modelat în formă de cap.Mici portrete idealizante care subliniau demnitatea celui decedat.
• Zeilor le erau dedicate statuete de cult din teracotă –Apollo din Veii sau Hermes .

BRONZUL
• Era folosit pentru confecţionarea de stauete dar şi obiecte de uz şi decorative..Obiectele de bronz s.au bucurat de un mare succes fiind comercialzate de-a lungul litoralului mediteranei şi în Grecia.
• Au folosit toate tehnivâcile de prelucrare-plăci bătutue cu ciocanl , gravură şi turnare .
• Până la noi au ajuns puţine obiecte de bronz la scară mare :statuia lui Marte din Todi .
• Creatorii etruscii au ecurs adeseal la figuri de animale folosite pentru a decora diverse obiecte .Cea mai cunoscută este Himera de la Arezzo şi Lupoaica capitolină.
• În perioada elenistică au creat din bronz o serie de portrete remarcabile începând cu aşa zisul Brutus din Muzeul Capitolin .Cel mai târziu exemplu important de acest tip este stauia intitulată Oratorul (Aringatore) a lui Aullus Metellus.
• Specific etrusce sunt oglinzile de bronz decorate şi casetele pentru farduri .Oglinzile au ajuns până la noi în nunmăr de două mii ; erau decoratecu subiecte mitologice constituind alături de urne lşi sarcofage un important izvor documentar pentru mitologia etruscă.

CERAMICA
• Pentru a obţine un material mai ieftin care să înlocuiască bronzul etruscii au creat un material specific – Bucchero negru obţinut prin arderea ceramicii în lipsa oxigenului.
• Vasele erau decorate cu figuri pictate în alb pe un fond roşu închis, sau cu motive de plante, animale sau benzi decorative.

PICTURA
• În ultimii 20 de ani cunoştinţele noastre privind pictura etruscă au fost considerabil îmbogăţite.Pictura este descoperită exclusiv în construcţiile funerare .Până acum – la Chiusi,Orvieto ,Cerveteri ,Veii,Tarquinia –s-au descoperit peste 300 de morminte pictate.
• Se pare însă că şi edificiile publice etrusce , dispărute între timp , erau decorate cu picturi murale.
• Picturile funerare sunt importante şi ca izvoare documentare pentru că ele reflectă viaţa cotidiană .
• Pe pereţii mormintelor apar ocupaţiile familiei , banchetul şi ritualurile în cinstea celor morţi – jocuri funerare , lupte de gladiatori , scene de pescuit şi vânătoare .
• Cea mai des reprezentată este însă scena banchetului funerar unde apar uneori reprezentate figuri demonice , simbolice. Aceste figuri apar şi în scenele care reprezintă călătoria sufletului în lumea de dincolo unde apare mai ales figura întunecată a lui Carun.
• Subiectele erau dictate de ritualul funerar – comemorarea mesei funerare din apropierea mormântului care semnifică speranţa celor vii de a-i întâlni pe cei morţi prin formule religioase şi magice, dar şi exprimarea unei comuniuni între vii şi morţi.

• Realizate cu mult rafinament şi cu un pronunţat simţ al decorativului aceste scene aspiră să refacă o realitate vie în care în peisaje luxuriante , cu delicate frunze albastre sunt prezentaţi dansatori şi muzicieni .(Mormântul Leoparzilor-cântăreţ cu fluier dublu, Mormântul Leoaicelor –Dansatoarea, Mormântul Tricliniului –Dansator cu veşmânt drapat).
• Începând însă cu sec.IV îen realitatea face loc fanteziei sau se contopeşte cu ea .
• Locul figurilor şi scenelor optimiste şi fericite este luat de credinţa într-o lume stranie , tenebroasă, subpământeană , însoţită de tristeţe şi nesiguranţă într-o lume a umbrelor . Morţii sunt redaţi în drumul spre Hades (Mormântul Întrunirii) în prezenţa unor demoni cruzi (Mormântul Francois – Vulci prezintă scene de luptă şi sacrificiu uman).
• S-a folosit tehnica frescei şi mai rar tempera peste mortar uscat .
• Cromatica este în prima etapă veselă şi rafinată mergând de la verdele smaragd la albastru turcquiose , siena arsă .Este de remarcat neconvenţionalitatea culorilor- păr albastru , cai roşii , copaci cu frunze albastre sau roşii.Modernism.
• Desenul redă forme stilizate , elegante.

Anunțuri