Category: Cultură


Ce este isihasmul?


Creștinismul s-a diferențiat de celelalte religii -încă de la început- printr-o trăire aparte, comformă modelului de trăire pe care L-a lăsat Însăși Mântuitorul prin viața Sa.

Trăierea creștină s-a intensificat în primele secole ale erei creștine prin asceză, rugăciune continuă, concentrare interioară și predispoziție spre virtute și fapte bune.

Etimologic, noțiunea de isihasm provine din limba greacă de la cuvântul hesekia (isihia) și înseamnă în sens propriu „liniște”. O definiție mulțumitoare a isihasmului ar fi aceasta: isihasmul este o stare duhovnicească superioară, susținută de practica rugăciunii inimii și având ca scop liniștea deplină a omului în Dumnezeu, prin debarasarea totală de lumea simțurilor. Isishasmul presupune o contemplație continuă împletită cu practica rugăciunii lui Iisus[1] (Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul). Astfel rugăciunea minţii sau a inimii ocupă un loc central în isihasm, iar prin concizia ei,  această rugăciune ajută la concentrare şi la ataşamentul neîmprăştiat faţă de Dumnezeu. Prin repetarea continuă şi prin harul lui Dumnezeu, rugăciunea se mută treptat de pe buze în inima omului. Teologia isihastă, ca teologie ortodoxă, are un caracter empiric (bazat pe experiență). Ea uneşte cunoaşterea cu trăirea şi, astfel, susţine şi inspiră viaţa. Această teologie a constituit un punct de sprijin şi un suflu nou pentru Ortodoxie[2].

Isihia a fost căutată de Sfinții Părinți nevoitori și Pustnici încă de la începutul vieții monastice organizate (sec. III-IV), însă mișcarea isihastă s-a organizat în secolele XIII-XIV. Printre reprezentanții de seamă ai isihasmului amintim:  Sfântului Grigorie Palama, Cuviosul Macarie Egipteanul, monahul Evagrie, Cuviosul Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeii, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Cuviosul Ioan Sinaitul, Cuviosul Simeon Noul Teolog, Cuviosul Ioan Sinaitul şi alţii. Isihasmul nu a fost străin nici Țărilor române, ci a înflorit pe meleagurile românești susținând viața monahală și fiind prilej de dobândire și practicare a virtuților, astfel putem aminti aici câteva dintre personalitățile duhovnicești ce au marcat viața monahală românească printr-o autentică trăire isihastă: Sfântul Ghelasie de la Râmeț, Cuviosul Ioan Sihastrul, Sofronie de la Cioara, Gheorghe Lazăr, apoi duhovnicii: Paisie Olaru, Ioanichie Moroi, Ilie Cleopa, Vichentie Mălău etc, printre acești practicanți ai rugăciunii inimii și ai isihasmului se numără și Arhimandritul Ioanichie Bălan, bun prieten și contemporan cu Părintele Ilie Cleopa de la Sihăstria.

Mic fragment din articolul Personalitatea Arhimandritului Ioanichie Bălan în contextul isihasmului românesc, Pr. Vasile Pop
Pace și bucurie!

[1] Cf. Alexandru Moraru, Câteva aspecte din influențele isihasmului asupra vieții bisericești din Transilvania până în veacul al XIX-lea, în volumul Teologie și cultură transilvană în contextul spiritualității europene în sec. XVI-XIX, Editor Pr. Prof. Dr. Ioan Vasile Leb, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 1999, p. 38. Vezi de asemenea și IPS Antim Nica, Rugăciunea lui Iisus. Încercare critică asupra misticii isihaste, în rev. „Biserica Ortodoxă Română”, an LVII (1939), nr. 7-8, pp. 552-568.

[2] I. Kathimeriní, «Eptá iméres» – în rev. „Tesalonicul bizantin”, an 1992, nr. XII, pp. 8-9.

Anunțuri

Despre dor


CE E DORUL?

Noica il descrie in felul urmator:

“Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei; … te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet”.

Acestea ne-au mai ramas de la o somitate numita Bartolomeu Anania si ecoul predicilor care se aude tot mai slab in zilele noastre…

PV

Ce este o comunitate Amish?


comunitatea amish download ppt

Amish sunt de origine europeana, provenind, in majoritate, din Germania si Elvetia, unde erau persecutati religios. Alaturi de mennoniti si hutteri, sunt reprezentanti ai unor grupari religioase care au aparut in Europa in secolul XVI.

Contemporane cu Luther, aceste grupari nu sunt adepte ale botezului copiilor,
considerand ca este mai potrivit la maturitate, propavaduiesc nonviolenta si aplica “la
litera” Biblia. Au ales să traiască fără nici un fel de tehnologie sau lucruri tehnice, din
motive religioase. Nici măcar nasturi nu au. Consideră cusutul ca fiind un lucru tehnic.
Au eliminat toate aceste inovatii din viata lor. Refuza orice se poate, se lipsesc de lucruri
fara de care poti trai linistit. Ei refuza chiar si sitemul de ocrotire sociala, nu participă la
serviciile militare, deoarece considera ca este “lipsit de maturitate” sa te lasi ajutat de stat.
Au reguli nescrise in ceea ce priveste imbracamintea, comportamentul si folosirea
tehnologiei. Modul de a se îmbrăca este supus de asemenea unor reguli stricte, bărbaţii se
îmbracă în alb şi negru, cămaşă albă şi vestă neagră, pe cap purtând pălărie neagră pe
care nu trebuie să o îndoaie.

Femeile de-asemenea poartă îmbrăcăminte specifică, până la pământ, fără culori ţipătoare. Ele nu au voie sa imbrace rochii cu nasturi, pentru ca sunt considerati “provocatori”, acestia fiind inlocuiti cu agrafe sau sireturi.

O palarie sau o boneta pe cap este obligatorie. Tinuta lor, atat a barbatilor, cat si a femeilor, este una
demna, plina de mandrie.

Religia si modernitatea in societatea de astazi par a fi net delimitate. Religia nu
mai este o obligatie. Devine laicizata, tinand de propriile pareri, conceptii, si fiind inclusa
in privat. La amish totul porneste de la religie si intreaga viata si activitate a acestora
urmareste cultul lor religios. Religia lor este crestina anabaptista, conform Wikipedia.
Religia este considerată prea sacră pentru a fi abordată la şcoală, ea fiind lăsată în grija
părinţilor acasă. Nu vor sa cunoasca alte forme de abordare si practicare a muncii. Amish
sunt grupati in comunitati pe care ei insisi doresc sa le pastreze reduse pentru a evita
problema autonomiei. Altfel apare riscul fragmentarii, riscul de a se schimba si a adopta o
alta politica de viata. O comunitate sau ferma grupeaza aproximativ 35-40 de familii
(aproximativ 250-300 de persoane). Ei sunt convinsi ca a trai intr-un spatiu geografic
restrans favorizeaza coeziunea grupului. La fiecare ferma traiesc la un loc patru sau cinci
generatii, de la stranepoti la strabunici. Fiecare cuplu are, in medie, cam zece copii.
Izolati de lume, comunitatea lor a starnit curiozitate. Dar ei au facut tot posibilul sa nu
devina un caz permanent analizat, in vizorul public pentru ca asta ar insemna
introducerea in cadrul proprii comunitati al elementelor pe care ei le refuza. Un membru
Amish s-ar integra foarte greu, daca nu deloc, in viata tumultoasa si alerta a unui oras din
ziua de azi, inconjurat fiind de mentalitatile moderniste si total libertine ale majoritatii.

Lumea noastra este net diferentiata de a lor. Suntem noi si ei. Ei sunt cei diferiti,
separati, anormali, inapoiati. Ei sunt cei care nu vor sa stie si sa nu riste. De fapt, riscul de
care ei se tem atat de mult este din ce in ce mai accentuat in societatea noastra. Traim
intr-o societate in care comunicam mult, dar ne intalnim rar, dupa cum spunea Philippe
Breton. Legaturile nu mai sunt atat de stranse, suntem individualisti, ne urmarim propriu
scop si ne intoarcem la “radacini” doar atunci cand ajungem intr-o situatie “criza”. Riscul
dezbinarii acestei armonii ni l-am asumat cu totii acceptam in viata noastra tot felul de
inovatii, de la electocasnice, telefoane mobile si calculatoare.

Interiorul locuintelor este foarte colorat, peretii sunt adesea pictati in culori vii.
Aspectul este rustic, simplu, iar lemnul se afla la mare cinste. Saltelele sunt umplute cu
paie care, conform unei reguli ce nu poate fi incalcata, trebuie schimbate de doua ori pe
an. Activitatile lor sunt, in esenta, legate de artizanat sau de agricultura. Uneltele arhaice,
dar manuite cu fermitate, rigoare, curaj, obisnuinta, rabdare le permit sa obtina rezultate
excelente. Amish refuza sa beneficieze de curent electric, pentru ca acest lucru ar
insemna o usa deschisa intre ei si lumea moderna, lumea imaginilor, a sunetelor, a
facilitatilor… Si-l “fabrica” singuri insa, doar pentru uz propriu, din gaz si kerosen. Ei
continua sa lucreze pamantul cu plugul si grapa trase de cai. Pentru spatiul traditional
romanesc nu pare un caz socant. Exista zone rurale in care te poti simti ca intr-o societate
amish, rupt de rumoarea lumii moderne. Este dificil insa pentru ceilalti sa se adapteze la
acest mediu. O data ce cunosti aspecte ale modernitati si te familiarizezi cu ele iti vine
greu sa te desprinzi de acestea. Un copil al zilelor de astazi si-ar imagina cu greu o astfel
de viata daca nu ar avea posibilitatea sa vada filme specifice sau daca nu ar avea o

bunicuta la tara. Bunicii nostrii si-au desfasurat existenta intr-un mod asemanator, procesul mecanizarii introducandu-se mult mai greu in societatea romaneasca. Au acceptat insa modernizarea, desi este un lucru curios pentru ei.

Imaginea pe care ne-am creat-o cu totii despre aceasta societate vine din
ecranizarile despre viata lor sau din informatiile primite prin mass-media. Filmul “The
Village”- “Satul” sugereaza frica de nou a amishilor. Ceea ce ii leaga pe locuitorii satului
este frica. Sunt strans uniti pentru ca intreaga comunitate sa fie in siguranta si sa se auto-
protejeze de frica. Batranii satului au facut alegerea de a trai, a co-exista cu pericolul din
afara. Au ales sa traiasca izolat, sa se rupa de restul lumii intr-un mod deliberat. Nu
putem ignora teama. In viata de zi cu zi, din societatea moderna, traim cu teama. Teama
si incertitudinea pentru copii de indata ce pleaca din casa spre scoala. Si nu numai. La
orice colt poate aparea un pericol. Frica ne inconjoara din ce in ce mai mult, desi
societatea contemporana refuza sa accepte acest lucru.

Progresul stiintific are numeroase riscuri pentru cei ce traiesc in lumea de astazi.
Tinerii sunt atrasi de noul mediu, mult mai tehnic si mai abstract. Totul de intampla la o
viteza mult mai mare, iar adrenalina este intretinuta prin practici din ce in ce mai riscante.
Telefonul mobil, spre exemplu, nu mai este o noutate. Acum tinerii cauta i-phone-ul. Nu
mai e destul de incitant sa vezi la televizor actiune si aventura, ci se practica bunjee-
jumping, curse cu masini in centru orasului, ATV-uri cu mare viteza printre masini etc.
Ne intrebam cu totii unde va ajunge stiinta. Si care va mai fi raportul nostru cu familia,
grupul social din care facem parte, apropiatii noastri. Reactia individului la cultura de
masa este uniformizanta. Nu ne mai putem intoarce la simplitate. Amish foloseste un

discurs de enclava in limbaj sociologic. Se manifesta impotriva riscurilor “catastrofale”,

care marcheaza comunitatea pe termen lung. Ei resping concepul de Gesselschaft
(societate), deoarece se caracterizeaza prin solitudine si individualism, si isi mentin
credinta inGemeinscha ft (comunitate), deoarece intretine o legatura stransa intre
membrii si se caracterizeaza prin solidaritate. Viata lor este guvernata de reguli carora li
se supun de la nastere si pana la moarte. Accentul este pus pe simplitate – trebuie sa-l aiba
pe Iisus alaturi de ei, in viata de zi cu zi, tot timpul.

Si totusi, exista un “dar” si in comunitatea lor. Refuzand noile tehnologii si
tratamente medicale, in cadrul comunitatii au aparut cazuri de boli genetice, precum copii
nascuti cu malformatii. Ei nu practica nicio forma de control medical la nastere si sunt
impotriva avortului. In domeniul educational, tinerii amish isi contruiesc cunostiintele de
baza in familie, scoala adunand un grup de elevi. Scoala nu este obligatorie pentu copii
sub 14 ani. Scolile intaresc valorile comunitatii Amish si ii protejeaza pe copii in fata
ideilor culturii moderne.

Amish poate fi numit fenomen social, iar sociologii care au analizat cazul acestora
par sa nu le mai dea acestora viata lunga. Societatea americana, de care se afla foarte
aproape geografic le pot influenta amishilor viata, oferindu-le noi modalitati de
comportament si invadand tot mai des spatiul lor.

Libertatea de a alege nu este caracteristica doar societatii noastre. Dupa regulile
pe care le respecta am putea spune ca totul este foarte strict. Pana la varsta de 16 ani
tinerii nu isi aleg religia, consideramdu-se ca nu sunt capabili sa ia o astfel de decizie
pana la acel moment. La acel moment ei au dreptul sa aleaga o viata in afara amishilor, in
spatiul modern, desi multe voci sustin ca ei sunt indoctrinati intr-un fel sau altul sa
ramana la aceasta religie.
fragment din „Comunitatea Amish– frica de nou sau comportament deviant?

Informatii utile

în 23 iunie- examen, licenta scris

În 27 iunie-licenta- sustinere orala

4 iulie- jurământul… scz mărturisirea

11-16 iulie- inscrierea la master

21 iulie– rezultatele admiterii la master

21-26 iulie– confirmarea locurilor

27 iulie– rezultate finale…

Doamne ajută și spor în toate!

 

PV

%d blogeri au apreciat asta: